„DEMISIA!”

Când lăcomiei nesătule,

Nu-i ajungeau nici şase case,

Să nu te miri,

Că ar mai vrea..

Şi un Palat al ei…

Cum ar fi „VICTORIA”.

Uimit , o priveşti…

Cum vorbele greu.. scoate.

Deşi…în răstimpuri… uneori,

Acestea… par chiar căutate.

Să nu te mire deci, când clar,

Într-un expir, va declama, o vorbă doar:

”DEMISIA!”

Onu