Mă-ntreb adesea revoltat,
De ce naiba nu am astâmpăr,
Când prostia o constat.
Asta, nu pentru a mă da mare,
Că după rating…. n-am nici o căutare.
Cum nici Alina Gorghiu văd… nu are
În goana-i după guvernare.
Mai mult, sprijin „preşidenţial” nu am,
Că nu pot…. fără respectul constituţional.
Mai am un pic de conştiinţă,
Chiar dacă virtuală
Să nu-mi suflu nasul… drept în oală.
De fapt…, ce voi a spune?
Nici de rele, nici de bune.
Dar, să încep.
Ieri, la Sinteză, spectacol mare .
Cu Poliţia-n cătare.
Că vezi Doamne, iar ne bate,
Ca în vremuri comuniste.
Ce le-am vrea de mult uitate,
Dar mintea-ne, biata.., nu poate !
Că nu ştie altceva
Decât să papagalicească.
Tema-i mare, în rime spor nu are.
Aşa că, dragă cititor, voi vorbi mai rărişor.
Într-un vers mai scâlciat,
Pe nimeni să nu fi supărat.
Aseară, rău fiindu-mi…
La „Sinteză..” m-am uitat
Invitaţi de seamă, Păsări rare:
„Stegarul Avrămuţă” şi un „oarecare”.
Recunosc, începe să mă plictisească,
„Pasărea rară” românească.
(va urma)
Onu
