Roşu. Doi tineri, din care unul pe bicicletă aşteaptă civilizat, verde. Nu vine… Biciclistul având probabil febra nerăbdării… nu mai aşteaptă… şi pleacă pe stop.
–„Măi… vezi că e roşu…, nu fii imprudent!…”
–„Nu-mi pasă, mă grăbesc!…”
–„Cum crezi… Tot mi-e poftă de o porţie de colivă!”
Poliţistul, îl opreşte pe biciclist, să-l legitimeze…
Altul, de la stop:
–„Ce ai dom-le cu el, nu ai auzit că se grăbeşte?”
–„Legitimaţia vă rog!” i se adresează politicos poliţistul palavragiului turbulent.
–Ce ai dom-le, cu mine, „doar nu mă grăbesc…!” şi ţuşti.. şmechereşte pe roşu, să scape.
Poliţistul… versat cu de-alde ăştia, îl prinde iute de guler, şi nu-i scapă.
Altul, aparent mai civilizat, care asistase pasiv, la noncivilitatea celorlalţi, sare:
–„Ce ai bre cu omul, de ce-l obligi să treacă pe roşu..? Dacă-l călca o maşină? Îl plăteai de bun….?”
Noroc de schimbarea culorii semaforului, când toţi… au devenit curaţi ca lacrima, şi n-a mai fost nevoie de CEDO, să plătim din buzunarele noastre!
Numai Poliţistul, spre „revolta nedumerită” a tuturor, şi-a văzut de treabă, şi i-a dus pe turbulenţi, la dubă, să-i legitimeze.
Ce barbarie comunistă, împotriva libertăţii de atitudine civică!
Aş mai tremura de revoltă, dacă nu mă linişteam cu un pahar măricel de Merlot demidulce!
S-a întâmplat azi, în Bucureşti, la intersecţia bulevardelor Cantemir cu Mărăşeşti, Sectorul 4.
Onu
Madi şi Onu Blog 