Crâmpeie

Preferinţe de „mototoleală”

Ideea postului mi-a venit azi dimineaţă, constatând un fapt banal. Faţă de episodul 3 despre hrănirea sănătoasă, postul „Lenjerie mototolită” a avut prioritate.

Este un punct avantaj pentru violatori.

Îmi pare bine pentru adriaelena, autoarea lui, (postul a fost reblogat) şi poate pentru potenţialul înclinărilor afrodiziace ale unei părţi din blogosferă.

Orientalii consideră apetitul erotic potent, expresia unei stări fiziologice excelente. Cât priveşte „meritele violatorilor” ele nu pot fi decât expresia ignoranţei, a neevoluţiei şi a needucării.

Lipsa apetitului pentru educaţie este consecinţa suficienţei.

Ne mulţumim cu închipuirea că suntem deştepţi.

Mai ales în politică.

Şi veţi vedea de ce!

„Laşitate politică.”

Aseară, la emisiunea Danei Grecu, am făcut o constatare amară.

Anume, că Premierul Ponta este de o laşitate sinonimă cu impotenţa „politică”.

Să mă explic. Zbaterile Danei Grecu de a susţine Codul fiscal, ca o premisă a evoluţiei/redresării noastre economice, erau pentru mine de bun augur, şi le ascultam cu emoţie.

Ieri însă, doi invitaţi, profesorul Mircea Coşea ,şi expremierul Petre Roman, ultimul, chiar într-un uşor acces de nerăbdare, au argumentat că pentru obiectivul „creşterii salariilor bugetare” este necesară o balanţă financiară de perspectivă.

Atunci, s-a produs declicul în mintea mea, jenat chiar că nu m-am sesizat de la început. Mi-am amintit imediat, că în negocierile purtate cu Banca Mondială/BIRD pentru finanţarea proiectelor mele de îmbunătăţiri funciare, eram obligat până la exasperare, să demonstrez prin acest gen de balanţe, eficienţa investiţiilor propuse.

De ce le-o fi atât de greu guvernanţilor să scoată aceste calcule, care cred că există sub forma fie şi a unor evaluări preliminare.

În prezenţa acestor gânduri, s-a produs declicul:” de ce Ponta a preferat în aceste momente cruciale, să plece în concediu de odihnă?

Nu cumva acest gest ascunde ”limita de sus a incompetenţei” imberbului Facebook-ist?

Nu cumva îi este indiferent, cum i-a fost şi altui acolit al său, Ioan Rus, soarta Referendumului de suspendare a lui Traian Băsescu?

Nu cumva este o consecinţă a „cine se aseamănă se adună”?

În acest punct, de deşteptare certă, mă opresc, măcinat de angoase privind „interesul naţional”.

„Calm politic”

Ne având probabil în memorie ceva de substanţă ca mine, de genul experienţei „negocierilor unor proiecte concrete cu BIRD”, nu doar ”opinii de presă”, Dana Grecu, într-o ieşire nepoliticoasă specifică, i-a spus expremierului Petre Roman, că „intervenţia sa… i se pare a avea aşa…, un aer uşor ipocrit.”

Fără alte aprecieri, dacă eram eu, pentru acest moment, o mojiceam pur şi simplu, şi nu sunt convins că mai rămâneam în emisiune.

Care credeţi că a fost reacţia „mojicitului?”

Simplu, o lecţie de educaţie comportamentală, ca în Pildele lui Solomon:

–”Nu răspunde prostului după prostia lui, să nu se creadă deştept”.

Cu un ton calm şi demn, i s-a adresat astfel:

–„Doamna Grecu, vedeţi vreo urmă de ipocrizie în intervenţia mea?”

Pauză de „mototoleală”…

Onu