Crâmpeie, 2

   4.Facebook

Pe 10 august, mi-am deschis cont pe facebook. Aşa, să fiu în rând cu lumea emancipată. Poate, cine ştie, îmi descopăr vreo emoţie conversaţională. Pentru că, Dumnezeu, m-a hăruit cu darul gargarei. Aşa cam ca Mihai Gâdea, pe care ascultându-l, aseară , mi s-a făcut rău.

Pentru că nu suport să nu înţeleg, de ce sunt luat de prost, în nevoia mea de informaţie. Adică, să fiu un contributor la ratig-ul său, când eu caut informaţie de calitate. E ca şi cum m-aş duce la un magazin de vechituri/anticariat, în năzuinţa descoperirii unor obiecte cu iz de aristocraţie autentică.

Pentru că, să mă ierte bunul Dumnezeu, la decadenţa actuală de mofturi cu iz de casă mare, mă apucă o esenţă de „plictis”, din care numai Sinteza lui Gâdea ruşeşte să mă scoată, enervându-mă. .

Este un spectacol antrenant de imaginaţie, să-l văd pe băiatul ăsta, modest în felul său, pe care-l însoţeşte un zâmbet misterios, ca şi cum mi-ar spune:

–” vezi cât de deştept sunt, cum le mai născocesc? Cine mai e ca mine?”

Păi, cred, că mai ca el, sunt şi eu, care adorm în faţa televizorului, dându-i impresia că l-am ascultat… Doamne-Doamne.

Când mă trezesc, să merg la culcare, sistematic, îl văd, conversând cu altă vedetă „made in Antene” Badea Mircea.

Filozofează pe teme de actualitate.Care actualitate? Aiurea!

Dacă într-adevăr doriţi să ştiţi, încercaţi, fără să aţipiţi ca şi mine, făcându-i „rating”.

Aşadar, iată-mă şi FB-ist.

Privind atent să văd cine mă va lua înseamă, observ o solicitare de „Acceptă”, de la Szabo Noemi Reka.

Pe Noemi, o bloggeriţă admirabilă, am cunoscut-o în blogosferă. Unguroaică din Alba Iulia, mi-a atras atenţia prin stilul ei de calitate şi de mult bun simţ, când am dedus că trebuie să fie la fel, şi în viaţă.

I-am dedicat câteva poezioare, pe care le-a primit cu aceeaşi sensibilitate aparte.

Dacă mi-ar fi permis, aş redenumi blogul ei astfel:

–”Minte sănătoasă, în blog sănătos”

Poate sunt subiectiv, poate că mi se pare că exercită un soi de atracţie aparte, explicabilă, prin intermediul energiei gândului.

De altfel, nu ştiu ce se întâmplă….

Viorica, soţia mea, nepoată după tată de gospodar înstărit ungur, a exercitat aceeaşi fascinaţie, când am zărit-o în tramvai. A fost o adevărată cursă SRI, pe linia tramvaiului respectiv, s-o mai văd măcar o dată.

Am aşteptat-o perseverent, în staţia unde o zărisem, până Pronia cerească, s-a hotărât să mă ajute.

Ajuns aci iar mă întreb:?”–„Ce atracţie subtilă să exercite asupra mea unguroaicele?”

5.Sfintele Moaşte

În loc de motto:”Roagă-te în colţul tău, şi eu te văd”.-Iisus.

Nu ştiu ale cui Moaşte, că din îmbulzeala animalică să le sărute, vedeam numai Salvările venite să-i ajute pe cei striviţi.

Soţia mi-a explicat cum stă cazul.

Drept credincioşii noştri, voiau să sărute Moaştele, să le fie bine.

Lor… nu moaştelor.

Secvenţa s-a petrecut , pare-se la Târgovişte.

Privind oripilat, mi-am amintit un filmuleţ pe Discovery, prezentând o cireadă de animale, în migraţia lor pentru noi păşuni. Poate din cauza norului de praf, stârnit de copitele lor, nu le vedeam pe cele strivite în goana existenţială nebună.

Şi nu mi-am pus întrebări.

Acum însă, după spectacolul de la Târgovişte, mă simt tentat să gândesc:

–”oare ce credinţă să fi avut turma aceea sălbatică din junglă?”

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s