Poem în alb

„îmi strânge pieptul și îmi inundă ființa
cu dorul de tine”
-Confesiune?
Ferice adresantul,senina lumea din preajma-ti!
Giulia a perceput un autentic adevar
Din confesiune, faci arta🙂
Onu

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

lumina8

Noaptea intră discret
învelindu-mi umerii cu o eșarfă albă

atingerea blândă precum o briză
mă stăpânește deplin
apoi
îmi strânge pieptul și îmi inundă ființa
cu dorul de tine

Nu încerc să opresc năvala violentă
pășesc pe margine de drum adâncit în rutină
fără constrângeri

nu pot să merg mai departe
nu pot să mă întorc
nu pot să rămân în punctul atins
pot doar să țin visul treaz
până în clipa căderii în odihna
altui anotimp

furtuni de zi cu zi
vor șubrezi dorul de tine
nemăsurat în aceste clipe
lăsându-mi intactă puterea nepământeană
asupra încercării de a rechema visul risipit

spre ziuă
dorul de tine se stinge pe fondul demersului meu
de a conștientiza starea de călător
cu drepturi limitate în timp
în tot ce
prezentul oferă

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Vezi articol original

Lasă un comentariu

Filed under Diverse ...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s