Crâmpeie, 4

  1. Colonie?

Motto:”Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă”-Aforism strict autentic român.

Ieri, Radu Tudor a avut o emisiune de excepţie.

Invitaţi: Specialistul în economie Ilie Şerbănescu şi Profesorul Cristian Pârvulescu.

Este drept, şi Radu Tudor şi-a văzut lungul nasului şi a ascultat ca un învăţăcel.

Spre meritul său de moderator cu vocaţie.

Tema dezbaterii, tot Codul fiscal, dar în legătură cu afirmaţia premierului, cum că are impresia că suntem la cheremul capriciilor capitalului străin, de parcă am fi o colonie.

Chiar dacă scriu nişte inadvertenţe,în esenţă aceasta ar fi problema.

Moderatorul, ca orice jurnalist speculativ,a preluat informaţia, că asta este pâinea lui: „ştirea”.. , a punctat numai capitolele temei pentru dezbatere şi a ascultat la rându-i , ca un învăţăcel conştiincios.

Îmi place să ascult oamenii care au ce spune. Până la uitarea de sine.

Am înţeles câteva lucruri.

Primul, că nu suntem ţinta predilectă a unei conspiraţii. Ci, că acestea sunt legile capitalului.

Prima dintre ele fiind lăcomia de profit, indiferent de victimă.

Iar cum, tot dintr-o necunoaştere gen „bac ratat” a economiei politice, preferarea noastră de către capitalul străin este consecinţa mâinii de lucru ieftine.

Iar asta se datorează faptului că tot dintr-o infatuare pseudoeconomică, mâna de lucru este ieftină pentru că în loc să fie impozitate capitalul, şi forţa de muncă s-a impozitat forţa de muncă, dar pentru valori salariale mici, chipurile ca ajutor social-democrat. Adică, în loc să fie date salarii mari şi impozitele adecvate, s-au dat mizeriile care atrag capitalul străin, precum un stârv, muştele.

Acesta fiind în căutare de mână de lucru ieftină.

Aşa că, prin reducerea taxelor şi impozitelor, dar menţinând salariile mizere, nu vom contribui decât la atragerea capitalului vampir pentru bogăţiile naturale ale ţării.

Poate că mărirea salariilor ar condiţiona şi mărirea profitului, recte a PIB, şi proporţional, a venitului de trai.

(Aşa cum „majorarea grasă” a veniturilor unor demnitari, care nu produc bunuri materiale, ci mai mult încurcă producerea PIB, ar atenua chipurile, apetitul pentru corupţie” )

Tocmai din acest raţionament (intuitiv la mine) am salutat crearea USL, în timp ce mulţi cretini au văzut în aceasta o decădere a ideologiei liberale.

Ori, tocmai asta înseamnă să fii liberal.

Aci, cred că este tâlcul abscons al acelui „laissez faire, laissez passer”.

Cu alte cuvinte, şi Iohannis şi mulţi politicieni ar trebui să se şcolarizeze într-ale ideologiilor.

Ajuns aci, cred că nu mai este o enigmă victoria lui Iohannis.

Românul, cu bunul său simţ, a sperat într-o nouă înţelegere a economiei politice.

Alta decât a celei social-democrate.

Din păcate însă, probabil calitatea de profesor de fizică, nu are nimic comun cu înţelegerea economiei politice.

Nu-i nimic, rămâne speranţa într-o altă latură înţeleaptă a românului.

Anume… că ”din greşeală în greşeală,……….”

Ce ne facem însă cu „poporul PSD” învăţat să primească puţin, dar „să se descurce”?

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Paginide jurnal, Proză scurtă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s