Oniric… năzuind către acelaşi ţel
Încerc a re-bloga Poemul
Ce parcă despre aşteptare, subtil mi-ar fi şoptit
Anume,cât de fulgurantă este Visarea.
Onu.
Intru într-o altfel de seară
săracă în evenimente
ușor ursuză
parcă prea matură
nehotărâtă în a lăsa deschis
sau
a închide canalul de comunicare
cu lumea supradimensionată a imaginarului
a măștilor din alte măști desprinse
pot părăsi casa
sau să repet ultimul joc pierdut
însușindu-mi rolul fals
de oaspete în parte așteptat
rămân o noapte
aștept umbra zilei trecute
să deschidă ușa prin care să mă avânt
în noaptea ce plutește grațios
spre mine…
din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014
