Într-o gară

O mărturisire, o gingaş suavă rostire a iubirii.
Şi cum mi-aş dori să-mi fie adresată,
O rebloghez, să mă însoţească viaţa toată!
Onu

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

10 19

Ziua îmi lasă în cutia poștală mesaje
unele sunt criptate
altele sunt doar înșiruiri de cuvinte prescurtate

în fiecare seară
trag adânc în gând silabele cuprinse-n vești
și viața îmi dă semnale prin vibrații

în timp ce eu orânduiesc știrile
tu mă aștepți într-o gară

trenul întârzie

nici eu nici tu
nu avem parte de ora liniștii rotunde

suntem singuri
fiecare dintre noi într-o altă gară
am să petrec noaptea cu capul plecat
în fața ferestrei prin care arunc ultimele mesaje

cu ele aprind felinare pe acoperișul trenului
încărcat cu ora liniștii rotunde

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Vezi articol original

Lasă un comentariu

Filed under Diverse ...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s