REFLECȚII

Aseară, la o tv cu audiență…, după lăudăroșenie…, am văzut cinci tineri, frumoși și deștepți. Dar spre regretul meu, cu excepția unuia, mi-au părut mai degrabă patru papagali: trei + una.
Nepapagalul, singurul care cred că avea dreptul să iasă în stradă, a replicat unui papagal doritor de o Românie din care când pleci, să nu-ți fie rușine de apelativul rom adresat emblematic, imediat ce ai ajuns undeva.
Replica Nepapagalului:
-Dezideratul pe care mi-l propun mie însumi, este responsabilitatea, să nu fiu subiect de reproș obiectiv pentru nimeni.
Spre pildă, am locuit în Marea Britanie aproape doi ani, și nu am auzit reproșându-mi-se că sunt rom.

Am ciulit urechile și l-am privit atent:
Îngrijit la ținută, parcă dorind să mă convingă de adevărul frumosului din om, vorbind pe un ton de bun simț, convins de propria responsabilitate.
Și am avut senzația- deziderat, că tânărul acela, nu are datorii la întreținere sau la impozite, că nu traversează pe roșu, că nu clacsonează ca un dement la volan, că nu trece pe stop, că nu comite acele gesturi care nu aparțin de educația ajunsă respoponsabilitate.
O clipă, cât o frântură de gând, am simțit că aș fi mândru, să merg alături de el pe stradă și să strig JOS….!
Dar, dacă toți am fi ca el, ar mai fi nevoie să se iasă în stradă?
Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de Jurnal, Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s