Alina s-a logodit…
Sincer, pentru ea, sunt fericit
Dar, Doamne, de ce pe suflet, această apăsare?
Urc trepte…, cobor.., neliniștea să-mi dobor.
Într-adevăr, iluzia-i un castel visat pe tărâm andaluz.
O și văd cum lent dispare, din a inimii-mi căutare.
Nu sunt trist, dar inexorabil,, simt că emoția s-a năruit.
Onu
Alina…
Din categoria Pagini de junal, Poezii
Madi şi Onu Blog 
Excelente versuri, parca prea m-ati descris pe mine….
Mulțumesc, Ionuț, dar se pare că emoțional, oamenii se află cam la același nivel. Toți caută un echilibru ce pare momentan zdruncinat. Mai ales în trăirile discrete. 🙂
Da , asa este, dar trairea aceasta, parca mi-a vazut mie viata si a zis ca trebuie scrisa…..
Dacă tu simți așa, ar fi absurd să te contrazic. Adevărul este că am trăit momentele reflectate în versuri.
Bucurie, dezamăgire și tristețe.
Momente pe care viața ni le furnizează spre călirea noastră. 🙂
Da, dar pare o caliere mult prea dureroasa…. parca ne este dat sa vedem unele lucruri mult prea devreme…
Justiția Divină a decis. Nu e loc de contrazis. 🙂
… trist
Dar cuvios!