Tristețea Ajunului…

Sunt indispus. Mă gândesc la Geta, sora mea din Galați, care ne-a părăsit încă din ianuarie, în urma unei septicemii. Privesc strada întunecată, și mă gândesc : totuși, omul sfințește locul.
Se simte lipsa Primarului Popescu-Piedone. Se simte mâna absurdă a Destinului stupid și implacabil. O umbră străbate încet trotuarul, prin fața ferestrei mele.
O bătrânică. În ciuda anilor poate, statura ei nu este încovoiată .Doar pasul mărunt și lent, îmi dă de înțeles că și pentru ea, Ajunul Crăciunului poartă povara tristeții.
Într-o clipă, tai o felie zdravănă din cozonacul de pe masă, o învelesc într-o coală velină, și zbor în întâmpinarea ei. Nedumerită, cu degete scheletice, îmi trage mâna către obrazul ei, pe care parcă disting licărul unui zâmbet trist. Spontan, mă aplec și-i simt obrazul umed, apăsându-mă. O clipă, rămân derutat și o îmbrățișez duios. Nu pot scoate un sunet, simt doar lacrimile amestecându-se, într-o clipă de speranță. Mi-e greu să mă desprind, dar bătrâna mă ajută , cu demnitatea omului oropsit de soartă.O privesc, umbră plimbătoare, cum se îndepărtează.

Strada este parcă mai plină de întuneric, și simt acut lipsa Primarului lucrului bine făcut, Cristian Popescu Piedone.
Onu

26 comentarii

Filed under Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

26 responses to “Tristețea Ajunului…

  1. Flori Radu

    Cred că ai înveselit Ajunul prin gestul tău..

      • Flori Radu

        Bucură-te. Ai făcut şi faci bine.
        Să ştii că mi-ai trezit ceva în suflet..

      • Dacă este vorba de suflet, Flori, este ceva deosebit. Încerc , pe bune, cum se spune, să știu ce este sufletul.
        Nu ca o definiție searbădă, ci ca acea parte a Creației inefabile….Poate ca acea suflare dătătoare de viață, în boțul de argilă. Da, te cred, pentru că mă întreb ce ai vrut să spui, de fapt?…

      • Flori Radu

        Eu cred că-s deosebite toate. Să ştii că eu, acum ceva vreme, nu credeam în existenţa sufletului.
        Azi, sufletul este cuvântul pe care-l folosesc cel mai des, o parte din mine pe care mi-o însuşesc cu drag.
        Nu am ajutat şi nu am făcut în totalitate ceea ce mi-am propus.
        P.S. Sper că ai înţeles.🙂

      • Răspunsul tău este criptat, dar încerc iluzoriu, să-l înțeleg! Îmi place comunicare directă, limpede ca sclipirea unui cristal, ca emoția unei atingeri🙂

  2. Flori Radu

    Iluzia e viaţa mea!😀
    Şi.. parcă e mai interesantă cea puţin… înceţoşată.🙂 După părerea mea, împlică mult mai multe emoţii, poate şi nişte fluturi.

  3. Flori Radu

    Mulţumesc.
    An nou fericit, plin de vise împlinite! (Şi de fluturi :D)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s