Recenzie…

Am mai spus de câteva ori, că scrisul mă reconfortează.
Nu găsesc explicația acestui mecanism terapeutic.Poate prin zîmbetul interior pe care mi-l provoacă. Cel puțin , în cazul Recenziei de azi. De fapt, nu e cine știe ce recenzie, pentru că Romanul pamflet cum îl apreciază dramaturgul Raluca- Sas Marinescu se întinde , pe parcursul a numai 95 de pagini. Pamflet poate, în amuzament cu dimensiunea romanului lui Zola, Germinal.
De ce l-ai cumpărat? Mă veți întreba intrigați.
Pentru a mă amuza. Pentru că pe prima copertă , grafica mi-a amintit un episod hazliu, dintr-o delegație profesională în Mozambic.
Prin anul 1984, unul din grănicerii mozambicani purta niște ochelari cu o lentilă lipsă. Și era tare nostim în eforturile pe care le făcea de a citi prin ei.
Ei bine, romanul din care voi face spicuiri la fel de amuzante precum grănicerul de mai sus, are pe prima copertă, niște ochelari de soare, fără o lentilă, ca ai bietului controlor despre care am amintit. Apoi, fapt de loc de neglijat, pe coperta a 4-a am citit următorul paragraf, ce mi s-a părut insultător de relevant, cu o situație din media audio-vizuală pe care mă revoltam zilnic, fără a-i rezista să nu-i fac rating seară de seară.
Aveam desigur motivația mea izvorîtă dintr-un interes național. O prezentare extrasă de editor, din Introducerea făcută de Angela Tocilă, scriitor și blogger.
Să nu uit că romanul aparține lui Elisei Virgil- jurnalist,poet și prozator.
Moderatorul, spune Angela Tocilă, este o detronare a zeilor mioritici.
O alungare din Olimp a împopoțonaților zilei, o carte despre caractere mărunte, bicisnice și prefăcute, care întâmplător sau nu, moderează realități paralele, cu totul imaginare, născute din dorința și nemăsurata setea de putere a unui fost turnător la Securitate.
Pe lângă moderare, personajul principal al acestei cărți modelează conștiințe și n-o face neapărat din convingere, ci pentru un motiv cât se poate de comun: banii. Mulți bani. Slugarnic cu stăpânul, tiranic cu subordonații, personajul Mishu Gândac este redus prin nume la condiția de insectă de bucătărie, cea care se târăște prin toate mizeriile pentru a supraviețui. Nu-și pune probleme existențiale decât cel mult pentru audiență și dunga de la pantaloni.
( Ajuns cu lectura aci, cuvântul audiență mi-a produs un declic.).
Și nu doar zeitățile triste din presa romînească sunt detronate și acoperite de ridicol cu mult umor și prin cuvinte simple, să priceapă tot poporul, ci și politicienii.
Moderatorul arată toată găunoșenia politicienilor, slugărnicia și caracterele lor mărunte, dublate de incultură și nesimțire.
Cât de frumos ar fi ca acei care care se hrănesc cu ura propagată de Mishu Gândac să citească acest roman, și cât de surprinși ar fi să afle adevărul despre cel pe care ei îl consideră un fel de Mesia al presei românești, cel care luptă pentru adevăr și dreptate până la capăt.
Cât de surprinși ar rămâne să afle că zeul lor este un biet impostor, ale cărui calități sunt doar de fațadă, a cărui onestitate este dictată de sumele încasate pentru serviciile aduse poporului român!
Moderatorul este o descriere a corupției morale, o oglindă a decadenței.
Credeam că mă va amuza, dar m-a întristat, pentru că am văzut în fiecare rând o amară realitate în care trăiesc zi de zi.
Imaginea nimicului colorat și ambalat în staniol, ca să-ți ia ochii.
Imaginea societății românești avidă de senzațional intoxicată cu ura gata mestecată, servită de presă, caldă, numai bună de înghițit. Și dincolo de asta, romanul prezintă o alarmantă toleranță pentru impostură, pentru corupție și lașitate.
Zeii au fost alungați din Olimp, Moderatorul i-a dezbrăcat de hainele elgante, de pantalonii cu dunga fără cusur și i-a expus în piața publică, fără menajamente, fără milă .
Mishu Gândac a fost redus la ce este de fapt, o insectă purtătoare de boli, simbolul murdăriei și al supraviețuirii cu orice preț.

( Deși cam lungă, am redat integral, Introducerea Angelei Tocilă, scriitor și blogger, la romanul pamflet Moderatorul scris de Elisei Virgil ,jurnalist, poet și prozator.
Voi continua în episoade , promit mai scurte, satira pe care doar un Banciu, ar reda-o la fel de convingător, dar nu cu aceeași eleganță spirituală.
Onu

Comentarii
Onu Ionescu
Scrie un comentariu…

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s