L-am iertat pe Băsescu. Cu o graseiere plăcut feminină, interlocutoarea lui Adrian Ursu se confesează. A vorbit cu nu mai știu care duhovnic-sfânt în viață, și la vocea calmă, persuasivă a a aceluia, a decis, ca o ușurare, ca o descărcare de povară, să-l ierte pe Băsescu. Cu o față de parcă era gata să dea în lacrimi, la fel ca Băsescu în sceneta Dragă Stolo, Ursu o ascultă aproape mut.
Orice vorbă ar fi spulberat mirajul clipei, cum că el nu cunoaște adevărul istoric, pe care însuși Băsescu l-a dezvăluit în stilul său dur, întregii lumi politice, prin licența soluția imorală.
Delicată, Doamna Liliana îi povestește… și îi povestește.. despre iertarea pentru Băsescu.
Nu știu dacă interlocutorul Domniei Sale are aceleași precepte morale, pentru a o înțelege.
Cert este că dacă l-a iertat pe Băsescu, am putut pleca ușurat de la televizor.
Nu știu însă, cum apreciază bunul Dumnezeu soluția imorală, dacă într-adevăr ea a existat!
Și din ce clientelare resorturi sufletești, să fi irupt?
La asta, m-aș gândi, înainte de a-l ierta pe Băsescu.
Oare cum gândește acest episod, trădatul Adrian Năstase?
Poate s-a convins că Dumnezeu nu iartă soluția imorală!
Mie a început să mi se facă greață, să ascult cum conștient, se încearcă prostirea mea, cu victimizarea trădării.
Barajul epocii Băsescu, așa a fost deschis!
Puțină decență jurnalistică n-ar strica pentru educarea mea morală.
Onu
Madi şi Onu Blog 