PILDĂ UMANĂ…

Pe Facebook, mi-am întîlnit, în sfârșit, Gustul. La dr. Gabriela Bojica, din București.
Hoinăream în virtual, visând, când am întâlnit acest post pe care era distribuit următorul videoclip: JAPONIA, într-un mall probabil. O bunică, însoțită de nepoțica sa, îi refuză acesteia, bucuria unui tort aniversar, pretextând lipsa banilor. Fetița îi reproșează cu chipul trist, fără să vocifereze.
La scenă, asistă aparent neatent un tânăr.După plecarea bunicăi, îl cumpără și se duce la cele două, rugându-le să îl primească din partea lui, ca dar fetiței, de ziua ei.
Bătrâna, încearcă să îl refuze, dar el insistă, povestindu-i următoarea istorioară:
-O mamă, cu băiețelul ei, poate tot în același magazin, nu are banii necesari să-i cumpere acestuia, de ziua lui, tortul dorit. Un domn de lângă ei i-l dăruiește. Sensibilitatea băiețelului, nu a uitat fericirea clipei și reacționază ca mai sus.
Bunica, îi cere numărul de telefon, să-i restituie, când va putea, banii.
Băiatul încearcă să scrie ceva, dar se oprește și-i spune fetiței:
– Promite-mi că și tu vei dărui cuiva, cândva, un asemenea tort.
Printr-o înclinare a capului, cu drăgălășenia copilăriei, fetița promite, zâmbind.
Tânărul le salută ceremonios, în spiritul specific eleganței japoneze, și dispare în mulțimea cumpărătorilor.
Ajunse acasă, fetița îi întinde tortul primit bătrânului din scaunul cu rotile:
-Bunicule, ți-am adus în dar, tortul acesta. Fericit, bătrânul o îmbrățișează.
Pentru o clipă, am avut impresia, că bunicul semăna cu domnul care îi dăruise băiețelului tortul. Copleșit de pilda videoclipului , mi-am stăpânit cu greu torentul emoției.
Onu

10 comentarii

Filed under Pagini de Jurnal, Proză scurtă

10 responses to “PILDĂ UMANĂ…

  1. Cu ceva timp in urma am vizionat si eu un videoclip asemanator
    pe care l-am postat undeva pe blogul meu dar nu mai stiu cand …
    Felicitari pentru postare, Onu ! 🙂
    Aliosa.

    • Mulțumesc mult,Alioșa, și ți-aș rămâne îndatorat, dacă mi l-ai transmite.
      Omenia pe care o propovăduiește este mai mult decât pilduitoare.
      Sper că i- am înțeles bine mesajul și aș vrea să-l difuzăm.
      Un An minunat, cum meriți!🙂

      • Sincer, nu stiu cand si in ce articol l-am postat si cum am publicat peste 600 de articole , cred ca o sa dureze pana-l voi gasi………
        Pana atunci insa, o saptamana doar cu bucurii si impliniri ! 🙂
        Aliosa.

      • Mulțumesc iar, Alioșa. Nu contează . Energia benefică a promisiunii rămâne, și va suplini postarea în perspectivă. Urările sunt subînțelese, da? 🙂

  2. Frumoasă poveste, plăcute emoții, intense mulțumiri!🙂

  3. Oare este doar o pilda frumos meșteșugită? Daca era în Norvegia cum era interpretat gestul? V Cazul Bodnariu.

    • Prietene, Un An Bun să ai!
      Mulțumesc pentru comentariu, și pentru reblogare. Mă bucură faptul că sensibilitatea umană este împărtășită! Am auzit despre cazul Bodnariu, dar nu știu ce să cred.
      Este discriminare religioasă ori altă concepție despre viață.
      M-am gândit și la obiceul spartan de a -și arunca pruncii cu handicap în prăpastie, imdiat după naștere.
      Dacă nu cumva este o legendă.
      Pe de altă parte, dacă nu e o poveste, mă gândesc și la nivelul de trai ridicat al Norvegienilor.
      Să fie datorat educației primite de cetățenii săi?
      Greu de spus, greu de apreciat.
      Încă o dată, mulțumesc!

    • Sincer, nu știu, dar sper că era ca în Norvegia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s