(Ne)Starea de Duminică – „Am curaj şi mă tem…”

Ciudat teribil, cum Sinele adevărat nu se dezminte.
Repostez articolul, ca o mărturie răscolitoare, că Spiritul Valorilor Naționale dăinuie, în ciuda oricăror inepții!

Onu

Cristian Lisandru


„Iubesc, am curaj și mă tem”. Uneori ți-e frică să mai aduci vorba despre poeți. Fiecare dintre ei a avut bube în cap, unele mai mari ca altele, astfel că mângâierile păunesciene versificate – spre exemplu – devin un prilej nimerit pentru ca unii intransigenți să se încrunte încă o dată, bătându-se cu pumnii în piept și reamintind fraierilor că ei au subminat regimul (nu contează niciodată care) din interior. De la poezia lipsită de vină se ajunge, invariabil, la înjurături de mamă, la dosarele de la Secu, la ochii albaștri ai celor care vânau evenimentele reprobabile din dormitoarele unor nefericiți trecuți pe liste neagre. Versul de dragoste face legătura (fără a-și dori vreodată asta) între prezentul înjunghiat de criză și trecutul strangulat de „organili de partid și de stat”. Avem „organe” și azi, numai costumele s-au schimbat. Poezie nu mai avem, însă poezia îi mai interesează doar pe câțiva…

Vezi articol original 21 de cuvinte mai mult

Lasă un comentariu

Filed under Diverse ...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s