Arhiva zilnică: 8 martie 2016

Casa ultimului hangiu… al ultimului han din Valea Prahovei?!

Un articol, căruia pentru apreciere, nu ajunge bolta niculițeano-tulceană, a copilăriei mele. Felicitări, autor admirabil! 🙂
Onu

BUCEGI NATURA 2000

Multi trecem, putini ne oprim. Nici nu prea avem cum sa oprim, de fapt, daca suntem cu masina… drumul curge si nu este loc de parcare, decat hat-departe.

De aceea, mersul pe jos este pentru unii ceea ce este pentru altii masina de serviciu. Fara masina de serviciu nu iti poti indeplini obligatiile, fara mers pe jos nu poti atinge anumite locuri. Doua lucruri diferite, cam acelasi inteles. Nu merg impreuna pentru ca nu intelegi de ce sa cobori din masina pentru a merge pe jos. Nu simti de ce sa asezi piciorul pe pamant. Daca te-ai da mereu jos, nu ai mai vedea logica deplasarii cu masina 🙂 Unele locuri se simt insa cu piciorul. La fel cum de pe jos, nu ai cum sa intelegi de ce tot plimba astia masinile 🙂 Fiecare cu lumea lui, fiecare cu propriile prioritati.

Cu masina ajungi dintr-un punct in altul. Cu…

Vezi articolul original 904 cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Povara uitării. Pretext…

Aseară, m-am culcat cu gândul la Ioana Dabija, din Iași. O senzație clar-obscură, de deja-vu, nu-mi dădea pace. De unde o cunosc pe fata aceasta?
De unde starea aceasta de realitate?
La câteva imagini de instagram, percepția că am fi fost cândva apropiați, crește aproape veridic. Mâna sprijinită pe frunte, nu mă ajută.
Îmi amintește doar că am văzut-o într-o foto, ca o frumusețe de cadră , față de care am rezistat eroic, tentației de a nu da o fugă până la Iași, să mă conving de existența ei reală.
Am rezistat gândului, de teama altor nerezistențe!
Și acum, iată-o, reapare cu un băiețel în brațe, care parcă nu vrea să fie mai prejos de mămica lui.
În poză, mai văd conturul buzelor, care îmi amintește de artista….,na.., că memoria iar îmi joacă feste, dar sunt sigur că este de o asemănare geamănă, cu Ioana.
Revăd gura superbă a Ghelcăi, profesoara mea de limbă rusă din Moscova, pe care la început, nu am îndrăznit să o sărut, dar după ce ea mi-a dat curaj, trăiam copleșitor fiorul plăcerii buzelor , care abia reușeau să se mai despartă.
Așadar, știu cine este Ioana , și mă bucur pentru prezența ei în Sublimul feminin..
LA MULȚI ANI, de ZIUA FEMEII!
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.