Adeseori, m-am întrebat, de unde și până unde, atracția irezistibilă pe care o exercită farmecul feminin asupră-mi.
Să nu trageți de aci, concluzia că aș fi o brută, care cu ochi cețoși se năpustește asupra fragilului Univers feminin, sau că umblu bezmetic, sub atracția unei himere. Îmi cunosc statutul și măsura, astfel, ca să previn situații conflictuale.
Dar nu am încetat să caut explicații , uneori de natură biochimică, precum Principalele linii spectrale de absorbție-emisie atomică ale propriei mineralogii, care să ducă la momentele de rezonanță cu făptura care pare a te atrage irezistibil, către plăcerea așa zisului păcat, în termeni moralizatori religioși.
Aseară însă, cred că am găsit răspunsul. Atracția sexuală este în structura individuală.Cum am ajuns la acesastă banalitate? Simplu. Am auzit că Majestatea Sa Regele Mihai are un fiu, de care nu-și amintește nici în ruptul capului. Nu vreau să insinuiez că și eu,aș avea pe undeva vre-un fiu, de care nu-mi amintesc. Accept prezumția de uitare, ca pe un fapt strict uman. Dar nu-mi scapă atenției, faptul că o ilustră față regală ar fi putut fi supusă acelui fenomen derezonanță.
Și atunci, concluzia:Să am eu față de regalitate? Să fiu cumva reîncarnarea parțială a unei foste personalități monarhice? Sau în alchimia sufletului suntem cu toții o apă și-un pământ, indiferent de coroana pe care o purtăm?
Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut să fi fost și eu cândva, vre-un REGIȘOR în lumea aceasta!
Dar cine știe?
O exista reîncarnarea?.
Onu
Madi şi Onu Blog 
Reîncarnarea naturală e controvesată, dar în curând va fi posibilă în laborator. La început, cea trupească, dar se va ajunge și la reproducerea conștiinței.
Bună, Petru. Eu nu cred decât în naturalul divin.
Așa, cică și Oparin ar fi explicat experimental, originea vieții.
Dar cine știe ce o fi căzut în eprubetele din laboratorul său?
Cât privește conștiința, mi se pare mai ușor de reprodus.
Niște cipuri, cu softuri riguros combinate, și gata, conștiință la comandă. Ce mai este pe la tine? Cu bine!
La mine-s toate bune și frumoase, pentru cei care-s optimiști, cum sunt eu. Cei mai pesimiști ar vedea norii de pe cer, ar simți frigul de afară și s-ar enerva pentru vremurile prin care trecem. O seară pe placul tău, Onu!
Atunci, sunt mai optimist ca tine, pentru că nu văd cerul noros, nu simt frigul, nu observ cum ni se încearcă lovituri prin tehnocrați.
De aceea optimismul meu are nevoie de sprijin audio-vizual.
O seară asemenea, Petru!