Bucurie lichidă…

Spuneam într-un post, că scriu doar atunci când mi-e rău. Apăi chiar așa este acum. Capul parcă îmi bubuie,  stomacul stă să-mi explodeze, iar eu parcă aș fi o bombă cu ceas, amorsată deja.

Și știi de ce? Din cauza entuziasmului, a BUCURIEI  părintești  la revederea periodică a fiicei sale.

Ieri, sună telefonul:

– Tata, voi întârzia, nu te superi, da? Te rog mult, a intervenit ceva.

–Nu tata, cum o să mă supăr pe copilul meu!  Ce iubire părintească ar fi asta? Vino când poți!

-Bine, pe la ora unu cred, da?

Și se face unu, trece de două, dar nici gând să apară. Încep să-mi fac griji.

-Ce să fie?

Îi exprim îngrijorarea soției. Ea este mai ponderată ca mine. Are înțelepciunea molcomă a așteptării.

-Cine știe, poate au mai trecut pe la cineva?!

– Poate, răspund eu descumpănit, și-mi rumeg în continuare îngrijorarea.

În sfârșit, sosește. Dar nu singură. Cu sora ei din Austria, și cu ginerele, soțul acesteia.

Au venit în țară mai devreme, pentru niște probleme personale.

Și n-au mai avut răbdarea  pregătirii telefonice a surprizei. Au și pornit vizitele. Sora, părinții, prietenii, colegii.

Printre povești,  pe neobservate, berea curge.

Timpul, la fel. Se face seara.  Plecarea. Printre îmbrățișeri, nu simt  pietroiul din stomac.

Îi spun soției:

-Cred că am băut peste măsură. Îmi simt stomacul greu. De bucurie, n-am observat cum am golit paharele.

Într-adevăr…, bunătăți culinare aduse de copii, povești, râsete … și gâlgâituri . Iar acum.., ponoasele.   Seara, nu pot adormi.

Filozofez: oare cum nu mi-am dat seama, să mă opresc?

Prea târziu.. Păcatul împotriva naturii a fost comis, iar aceasta, nu iartă.

Nu reușesc să adorm, și când ațipesc, taifun de coșmaruri.

A doua zi.., adică  azi.  Vlăguit de nesomn și de nedumerire, mă plimb aproape buimac de regretele bucuriei lichide.

E tardivă concluzia , ca să fiu mai atent.

Încerc remediul scriind acest post, dar zadarnic.

Nu-mi rămâne decât să aștept seara.

O bucurie părintească, ratată din prea multă bucurie.

Ahhh .. , proverbele astea!… Până  și o mare bucurie, poate dăuna din neatenția  nemăsurii.

Este abia prânzul, telefoanele nu îndulcesc urmarea  entuziasmului  prea fluid….

 Onu

2 comentarii

Filed under Pagini de jurnal. Proza scurta.

2 responses to “Bucurie lichidă…

  1. Cam așa pățesc și eu după o cină stropită din belșug cu pălincă. Da’ trece fără să mă învăț minte.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s