Turnătoria…

De câtva timp, este la modă turnătoria.

Și nu m-ar deranja, știind că asta e în firea omului.

Mi se pare ciudată, existența  unui  ONG specializat în turnătorie. Asta mă face să mă gândesc la mentalitatea politică de până în 1989, când critica și autocritica erau la modă.

De ce am impresia că se continuă în disperare de cauză, mentalitatea comunistă?

Și ca o confirmare a temerilor celor mai realiști anticomuniști, societatea parcă încurajează critica, dar într-o formă mai grotescă, a turnătoriei, ca și autocritica, sub altă formă, mult mai nocivă educației:

perspectiva reducerii pedepsei, prin recunoașterea ei.

Cui or folosi noua critică și autocritică.

Nu înțeleg, de aceea..,  neputincios, mă închin, și spun:

-Doamne…, ferește-ți Opera de rebuturile ei, indivizii lipsți de caracter!

 Onu

12 comentarii

Filed under Pagini de jurnal., Rasu-plânsu

12 responses to “Turnătoria…

  1. In exces totul este daunator dar in ziua de azi daca oamenii ar avea o anumita responsabilitate prin care sa-si asume atat rezultatele pozitive cat si greselile, oamenii ar fi mai oameni deci si barbatii mai barbati. Au ajuns astazi ca tot felul de scremuti ai soartei sa-si insuseasca meritele pe nemeritate iar cand se intampla ceva negativ nimeni nu stie nimic. Niciunul dintre caricaturile parvenite in parlament prins cu „ocaua mica” nu a avut barbatia sa recunoasca, toti, dar absolut toti au inceput sa planga si sa se planga de inscenari. Chiar asa suntem vazuti de ei, noi, oamenii simpli platitori de taxe onesti, drept niste tampiti?????

    • Nu este exclus, dacă le-a tot mers, și au fost tolerați.
      Și probabil, se va perpetua totul, în pace și liniște.
      De fapt, totul este foarte interesant, ca spectacol, iar cum ne place spectacolul, vom continua în postura de gură-cască!Mulțumesc!

  2. Înainte de ’89, critica și „turnarea” era încurajată, cu condiția să nu vină de jos în sus. Astăzi, s-a moștenit și se încurajează un astfel de nărav, fiind mult mai comod pentru procurori să ia niște declarații decât să facă investigații.

  3. Şi în alte ţări există această instituţie a delațiunii prin care unii peştişori scapă, anchetatorii urnărind inculparea capului reţelei. Din păcate la noi această instituţie a delaţiunii este folosita pentru a scăpa pe toţi cei care fac parte dintr-o reţea infracţională. Este un cerc vicios în care singurii păgubiţi sunt cei care nu fac parte din reţelele infracţionale. Şi totuşi nu avem puterea de a schimba nimic, perpetuând situaţia prin trimiterea în forurile legislative a persoanelor aidoma nouă. ( de multe ori când criticăm pe cineva primim răspunsul : -tu dacă erai în locul lui nu făceai la fel)
    Justiţia este aidoma societăţii pentru care se pare că face dreptate.(?)
    O istorie scurtă. La o acţiune de protest în oraşul meu un tânăr contesta primarul, consiliul local, etc. Tânărul este absolvent a două facultăți făcute la zi şi la stat, în vârstă de 33 de ani. „-De ce nu candidezi tu la următoarele alegeri?” a fost întrebarea mea. „-sunt alţii mai competenţi decât mine!” a fost răspunsul lui sec.
    Ce concluzie să trag, pentru ca atitudinea este una cvasiuniversală a majorităţii oamenilor tineri din România? Se complac în mocirla majorităţii. Eu, la peste 60 de ani nu mai pot fac politică, sunt o persoană despre care mulţi au spus că sunt expirat. Poate sunt şi ei au dreptate, dar dreptatea este relativă, ca şi adevarul. Depinde de cine este rostit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s