Idila

 

Idila este o succesiune de emoții. Aievea sau virtuale.  De aceea cred că virtualul a  luat atâta extindere.

Aș vrea să concretizez pentru a nu se gândi  că fabulez.

Primesc  un e-mail în care mi se cere adresa, pentru a mi se dărui o carte. Un tremur ușor, mă cuprinde.

Dar dacă în loc de colet, sosește însăși autoarea?  Dacă îmi va plăcea la fel de mult ca opera sau avatarul?  Cum să mă comport, căsătorit fiind?  Cum să mă fac înțeles, fără a deranja?

Am refuzat , de teamă că nu voi face onorabil, față situației.

Solicitarea, nu s-a mai repetat, și nu pot spune, că nu-mi regret  refuzul.

De atunci, trec pe la blogul ei și-i citesc îmbujorat poezia.  Și retrăiesc intens, emoția spaimei inițiale.  Și nu știu…, să-mi regret pudoarea?

Onu

4 comentarii

Filed under Pagini de jurnal. Proza scurta.

4 responses to “Idila

  1. Eu am fost mai pragmatic, am răspuns solicitării și am primit cartea. Poate că e vorba de aceeași autoare.🙂

  2. Au și bărbații, uneori, poticnelile lor!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s