Arhive lunare: martie 2016

Intercepții…

Mare, apetisantă pălăvrăgeală pe cuvântul intercepții.
Acum două zile, am văzut că nu merită.
Pe scurt, s-a întâmplat cam așa:
Mă sună din Târgu-Mureș cineva, și fără să mă cunoască, mă-ntreabă: ce suferință ai?
Mă chinuie o insomnie, răspund.
Și discuția continuă pe o comandă de prafuri de plante cu efecte sedative.
Deseori, pentru a cunoaște suficiența este necesar să o mimezi cu nonșalanță.
Ăsta-i tolomac rău de tot. Se simte după naivitatea lui dezinvoltă.
Să-i dau tot cu plantele, poate ține.
Și a ținut, pentru că ne-am despărțit amiabil, fiecare mulțumit de deșteptăciunea autoînchipuită față de celălalt.
N-am comandat nimic pentru sedarea mea prin plante.
A doua zi, un plic și o ofertă:
ginseng e foarte bun calmant, asigură adormirea ușoară, fără întreruperi. Coincidența îmi atrage flagrant, atenția.
Măi, să știi că am fost ascultat. Altfel, cum s-a aflat că aș avea nevoie de ginseng?
Dar cred prea mult în Statul de drept la care aspirăm.
Totuși.., cum?
Cum s-a ajuns de la o confesiune despre insomnie, la oferta de ginseng?
Înseamnă că firea mea locvace mi-a transmis inconștient, în eter nevoile, și binevoitorii cu propriul interes, s-au conformat.
Ce intercepții, ce turnătorii opoziționiste, ce E coli, ce brânză de Brădet?!
M-am prins, că în mine însumi zace răul.
În mine și în închipuirea mea bolnavă, că aș fi deștept foc.
Că nu MCV este cauza propriei mizerii sufletești, șamd.
Ei, și ajuns aci, moment de acar, cum o cârmesc spre un EU mai bun, mai român adevărat?
Dar or fi mai rămas români adevărați.., mioritici…?
Onu

3 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu- plânsu

Dana Grecu(la cald)

O fi ea matriță A3,
Dar pentru mine
E specie de lei paralei
În stare , cu jungla a lupta.
Junglă ce poate…, în stil învăluit, și-o dori
Să îmburuieneze România.
N-aș vrea pălămidă la Brădet
Așa că Dana, ți-l încredințez!
Nu lăsa pe nime,
De trupul Țării să anine
Calomnii străine…
Și dacă pentru asta, e nevoie,
Distruge răul dintre noi
Dârză.., ca medicii…
Focarul de puroi.
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

socializare…

Socializare, o poezie scrisă de Cristian Lixandru
Concisă, veridică, fără politică
Într-adevăr, citind-o, m-am gândit la cuvântul
Disperare
A unei mulțimi debusolate,
Încercând fugi de sine.
A face față haosului interior,
În speranța de mai bine.
Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Este…

Este ca un făcut…
Când despre Antena 3 vorbesc,
Deși o fac din obidă ades,
Prietenii mi-i afectez.
De astăzi.., gata, mă opresc .
Nu de alta, dar ieri
Un străinaș de nicăieri,
Portocaliu m-a prevenit,
Că intoxicării aș fi sortit,
De nu-mi satisfac la comandă..,
Nevoia de informație.
Nu m-am supărat
În fond, oricine poate asculta ,
Pe oricine.., spre informare sa.
Iar de oricine nu-i digerat
Nu-i este nimănui păcat
Să rămână limitat…
E Hotărârea Domnului
Prin Legile Creației
Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Aseară…

Aseară,
Carmen Avram ne-a vorbit
Despre sărăcie-n România.
Efectul:
M-a mâhnit cumplit
Și am înțeles din nou,
Cât de nocive ne pot fi,
Hoția și prostia.
Nu e nimeni vinovat,
Că ne-am moștenit străbunii…
Evoluția e un dat
De Darwin catalogat .
Dar să înghițim ca proștii
Sărăcia ce ne-o îndeasă unii
Este de netolerat,
Căci nu am suportat nici hunii.
Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

AZI…

Aș vrea ceva să scriu,
Dar simt că timpul pierd,
De parcă aș vorbi-n pustiu.
Nici o reacție pe viu
De înfierarea răului.
Citeam mai ieri,
Cum că nivelul bun de trai
În loc să crească,
Se îndârjește , cu tot guvernul tehnocrat
Să nu asculte bunăvoința europeană
Pilda, să-i urmărească.
Cine este vinovat
Nu se poate ști,
Că nimeni nu vrea gândi
El însuși , cauza a fi.
Cum.., eu românul patriot ?…
Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

Râsul prostesc…

Adică râsul forțat, la comandă, pentru a da impresia că sunt român, născut cu simțul umorului sadea. Că sunt și eu cineva în UE.
Deseori, am crize de furie, când aud, nu doar pe vorbe, că suntem râvniți pentru înzestrarea noastră economică naturală.
Să mai amintesc zicala:
/ munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă:n poartă?/.
P oate nu mai este valabilă, după atâta cerșit, într-ale râsului, poate ar trebui să mai și gândim la zicala:
/tot ce-i mult, strică!
Ajuns aci, de atâta râs, o dau în politică, și mă întreb, de ce liberalii noștri nu cultivă râsul, întru stimularea dorinței de a nu mai fi săraci, adică, de a prospera prin noi înșine, prin truda noastră a valorificării timpului pierdut râzând ca proștii.
Ei.., nu chiar ca proștii, ci stimulați de mândria națională că suntem spirite deschise în ciuda oricăror aspecte penibile, cărora suntem expuși.
Spre pildă, la pățania brânzarului din Brădet, câți străini nu s-or fi lins pe bot, la gândul deschiderii unei afaceri similare, cu capitalul lor?
Și câți nerozi dintre noi, nu vor fi zâmbit încântați că suntem râvniți și eliminați de străini, care probabil nu se autodescalifică, rânjind mândri de umorul lor de gloată?
Scriu aceste rânduri, mâhnit de trăsătura națională de a ne lăsa prostiți de lingușeala unor laude care gâdilă și atrag rating.
Oare de ce nu ne dorim un statut de prosperitate prin noi înșine?
Onu

11 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Pamflet.

PRIZA ELECTRICĂ

Ieri, de Ziua Femeii, omul cu audiența cea mai mare din România.. (cel puțin așa susține el), a vorbit foarte aplicat, despre violența căreia este supusă românca.
M-am umflat de plâns, amintindu-mi cum a fost ucisă în bătaie, Milica, sora mea mai mare, de un soț bestial, abrutizat de băutură.
Chiar și fără această nenorocire a Milicăi, tot sunt adeptul nonbrutalității .
De aceea, sper, că din echipa redutabilă a lui Gâdea, poate de referință internațională, să se nască un proiect împotriva acestui flagel românesc. Altfel, emisiunea lui , rămâne asemenea urării cointeresate:
Să trăiți bine!
Cu alte cuvinte, între Gâdea și Realitatea românească semnalată tot de el ieri, se va menține aceeași ipocrizie comunistă, dintotdeauna.
Și ce ușor i-ar dezvăța pe unii indivizi, de brutalitate, confruntarea lor cu Litera Legii.
Pentru că, n-am văzut pe nimeni, să-și introducă deliberat, degetele în priză, știind că-l arde!
Iar aplicarea fermă a LEGII, ar trebui să devină PRIZA ELECTRICĂ, de care să ținem seama întotdeauna.
Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

Casa ultimului hangiu… al ultimului han din Valea Prahovei?!

Un articol, căruia pentru apreciere, nu ajunge bolta niculițeano-tulceană, a copilăriei mele. Felicitări, autor admirabil! 🙂
Onu

BUCEGI NATURA 2000

Multi trecem, putini ne oprim. Nici nu prea avem cum sa oprim, de fapt, daca suntem cu masina… drumul curge si nu este loc de parcare, decat hat-departe.

De aceea, mersul pe jos este pentru unii ceea ce este pentru altii masina de serviciu. Fara masina de serviciu nu iti poti indeplini obligatiile, fara mers pe jos nu poti atinge anumite locuri. Doua lucruri diferite, cam acelasi inteles. Nu merg impreuna pentru ca nu intelegi de ce sa cobori din masina pentru a merge pe jos. Nu simti de ce sa asezi piciorul pe pamant. Daca te-ai da mereu jos, nu ai mai vedea logica deplasarii cu masina 🙂 Unele locuri se simt insa cu piciorul. La fel cum de pe jos, nu ai cum sa intelegi de ce tot plimba astia masinile 🙂 Fiecare cu lumea lui, fiecare cu propriile prioritati.

Cu masina ajungi dintr-un punct in altul. Cu…

Vezi articolul original 904 cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Povara uitării. Pretext…

Aseară, m-am culcat cu gândul la Ioana Dabija, din Iași. O senzație clar-obscură, de deja-vu, nu-mi dădea pace. De unde o cunosc pe fata aceasta?
De unde starea aceasta de realitate?
La câteva imagini de instagram, percepția că am fi fost cândva apropiați, crește aproape veridic. Mâna sprijinită pe frunte, nu mă ajută.
Îmi amintește doar că am văzut-o într-o foto, ca o frumusețe de cadră , față de care am rezistat eroic, tentației de a nu da o fugă până la Iași, să mă conving de existența ei reală.
Am rezistat gândului, de teama altor nerezistențe!
Și acum, iată-o, reapare cu un băiețel în brațe, care parcă nu vrea să fie mai prejos de mămica lui.
În poză, mai văd conturul buzelor, care îmi amintește de artista….,na.., că memoria iar îmi joacă feste, dar sunt sigur că este de o asemănare geamănă, cu Ioana.
Revăd gura superbă a Ghelcăi, profesoara mea de limbă rusă din Moscova, pe care la început, nu am îndrăznit să o sărut, dar după ce ea mi-a dat curaj, trăiam copleșitor fiorul plăcerii buzelor , care abia reușeau să se mai despartă.
Așadar, știu cine este Ioana , și mă bucur pentru prezența ei în Sublimul feminin..
LA MULȚI ANI, de ZIUA FEMEII!
Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.