Nu știu dacă a rămas MM în cursa pentru Primăria Capitalei, dar nu-mi mai este greață.
Nu înțeleg de ce atâta durdură, pentru că biata ființă, nu cred să aibă nici păcatul de mare luptător anticomunist, el picând, ca musca-n lapte pe ogorul desțelenit de revoluția care, nu încercați să mă prostiți nu are meritul decât local al tăvălugului, pus în mișcare, poate chiar de agenturile sovieto-ruse, prea sătule de sfidarea nesățiosului Ceaușescu de a face naiba știe ce tâmpenii îi strecura în minte, și mai patrioata lui soție, neînțelegând că nu se poate construi ceva în România,demolându-i trecutul istoric, și credința.
După mintea lor, a ceaușeștilor, o țară ar putea fi fericită, tot așa cum gândește un un sexolog slab, că dacă își îndoapă aberant, (pacientul inert la oricare tratament) cu afrodiziace, acesta va reînvia, devenind războinic .
Iar cum compania medicală a acestuia, nu poate gândi decât sexologist, pacientul are șansa pomenirii veșnice.
Nu cred deci, că dacă lui MM i-a scris cineva ceva reprobator, pe o fițuică, el să fi rămas fidel acelor cuvinte, cum nu cred să fi fost el vre-un luptător anticomunist.
Dar este bun revirimentul sistemului imunitar al decenței rămășițelor PNL de a nu-și ignora demnitatea istorică liberală.
Și poate, din bravada câtorva nemulțumiți, va reînvia liberalismul național autentic. Doamne ajută!
Onu,
