Cu zâmbet subțire și fals, Oana fostă Stancu, mai speră în neofilirea sufletului cu care și-a început investigarea jurnalistică. Timpul, care este într-o perpetuă întrecere cu sine, nu lasă nimic nemarcat de semnele sale.
Astfel că, timbrul vocii, s-a înăsprit, cu tot efortul de îndulcegălire al amfitrioanei a Președintelui PSD Liviu Dragnea, invitat, se știe,spre a fi tras compromițător, de limbă, împotriva sa și a partidului său, în prag de campanie electorală.
Iar, desigur, nu în favoarea ta, naivule doritor de știri în Prime Time, ci pentru a le umple lor pușculița, spre a o goli cît mai repede, dar tot pentru ei.
Și asta, pentru că spirit viu, vecinul meu uită și speră într-o nouă știre, mereu urmată sincron de Publicitatea inerentă.
Așa a fost și aseară, când am văzut o Oana neobosită în a insista să-i smulgă interlocutorului, o minimă și fabuloasă știre electorală, zilnic urmată de așteptările specifice de liberalism economic autohton, prin noi înșine.
Dar nu publicitar, ci însoțită de efectele economice ale informației jurnalistice, în starea materială a românilor.
Zadarnic, nu avem capabilitatea antrenării în noi înșine, a fabricării bunăstării personale .
Iar noul hibrid PNL, tot mai chircit și veștejit, continuă sinucigaș, de a nu se ocupa de politica educării noastre antreprenoriale.
Și strigă.., și strigă…inutil, de rămâi împietrit de sterilitatea gândirii lor politice?
Poate o inițiativa legislativă , ca partea din impozitul pentru publicitate, să fie alocată corectării mizeriei de venituri, care ne dezonorează, ca țară care nu-și respectă cetățenii?!
Oare să se fi atrofiat într-atât, senzorul orientării ideologice?
Onu
Madi şi Onu Blog 