Să scriu. Dar ce?

Dacă totul mă revoltă?

Despre un câmp inconștient de luptă, fără altă miză decât simpla flecăreală, repetând într-un cor dirijat numai de interesul ratingului, fără armonie, fără pasiune.

Totul se desfășoară ca în sceneta memorabilă, CRASTAVEȚA, a  lui Florin Piersic.

Și cum se repetă cu obstinație, faptul mă trimite cu gândul la o turmă însetată și înfometată, mânată de instinct, către oaza intuită.

Îmi amintesc de orele de armată, când la comanda Deșteptarea, somnoroși și bulversați, dădeam unii peste alții, mișcându-ne instinctiv, spre a evita o busculadă nedorită.

De nimeni altcineva, decât de haosul nostru interior, spre a onora strigătul respectiv, care nu era diferit de cel omenesc, ci al colegilor de breaslă.

Nu era o competiție, nici gând, ci pur și simplu, haos.

Parcă intram în fibrilație,fără a fi pătruns măcar într-un câmp electric.

Cam așa, îmi apare isteria legată de imaginata plecare a lui Ponta,  din PSD, pentru  că vor să-l rupă de Dragnea.

Îmi pare rău, că și invitații la talk –show-ri, se comportă ca niște bătrâne, cărora li se dau aceleași  semințe râncede de floarea soarelui, ca să aibă ce coji scuipa.

Altfel.., taifas politic, fără scuipături,  ce rost  ar mai avea?

Și apoi, cum mi-aș mai exprima românitatea, dacă nu mi-aș da și eu o părere?

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal. Pamflet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s