Arhiva zilnică: 2 septembrie 2016

Dom-Doctor, omu-ăsta moare!

Povestirea care urmează este relatarea unui episod, de la Sinteza zilei, a lui Mihai Gâdea și Mircea Badea.

Episod în care i-am văzut ca oameni,  ca pe fiecare dintre noi.

Invitați, trei medici demisionari, de la SMURD FLOREASCA.

După ce cred că și-au epuizat lista cu întrebări oficiale, Badea, în stilul său pontos, îi întreabă pe invitați, dacă îi pot face o recomandare pentru dormit mai bine.

Apoi, brusc, propune un moment de relaxare, privind relațiile lui Gâdea cu Salvarea.

La care, Gâdea, stimulat cred de farmecul Doamnelor Doctor , povestește cum la o emisiune, i s-a făcut rău.

O senzație de sufocare, din cauza unei laringite cronice.

Când povestește, nemarcat de stresul rating-ului, tipul este foarte simpatic. Ajuns la SpitalulColțea…, medicul de gardă , după cepacientul  îi relatează despre senzația de sufocare, îl liniștește:

– lasă, că îți fac eu o injecție puternică, și va trece totul. Fricos de injecții, Gâdea ,la auzul cuvântului puternică, și-a imaginat o seringă mare, cam.. , după cum arăta cu mâinile, de vre-o jumătate de metru, sau cam așa ceva.

Parcă vedeam un copil speriat de apariția medicului, închipuindu-și  că acesta, medicul, este vre-un monstru.

După injecție, spune el,a m văzut negru, și mă duceam într-un hău,d in care m-a oprit o doamă asistentă, cu o statură puternică, și speriată, i-a strigat medicului:

-Dom-Doctor, omu- ăsta moare!,

în timp ce lui Gâdea, i s-au înmuiat picioarele, și n-a mai știut nimic…..

-Dar n-a durat mult, intervineBadea, că am primit un telefon de la Leșinat, și mi- spus.:

-Măi Mircea, vezi, că nu mă simt bine, și în caz de ceva…, să știi că în haina aia maro, am pus niște bani de rezervă, și să-i folosești.

Momentul, tragi-comic, mi-a fost suficient să înțeleg  structura sufletească umană a celor doi, în fața inevitabilului.

La început interesant,  momentul a devenit absolut hilar ,și nu m-am mai putut opri din râs, nici în pat .

Sperietura Doamnei Asistente, și episodul cu banii,  nu știu prin ce mecanisme , mi-au declanșat o criză nestăpânită de râs în hohote.

Pușa, pisica mea, trezită , mă privea  cu o nedumerire somnoroasă.

Într-un târziu, am adormit, râzând copilărește, mai ales la spaima onorabilei Asistente medicale:

-Dom-Doctor, omu-ăsta, moare!

Felicitări, Gâdea și Badea, și toată stima, Invitaților voștri, din Corpul medical!

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.