Personalitate Pitecantropică

În București, merg prudent pe stradă, să nu am de a face cu dinamismull habitual  al concetățenilor mei.

În două situații cel puțin, se mișcă de parcă sunt întorși cu cheia.

Pe Roșu, aleargă disperați,  ca și cum ar pierde trenul.

La lift, sunt mai apropiați de elefanți. Parcă îl deschid cu trompa, și îl închid cu  spatele.

Mă și mir cum mai rezistă această construcție.

Urmărindu-i, trăiesc un complex de inferioritate a speciei.

Oare educația mea părintească să nu se fi prins deloc de mine?

Sau mi-a fi fost făcută  în stilul molcom german?

Onu

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s