V-ați tuns, îmi spune zâmbind Doamna Doctor. Mă bucură aprecierea, și mă gândesc la medicina extrem-orientaLă, care nu neglijează sufletul pacientului.
Cîteva ore, am fost fericit.
La următoarea vizită, mă gândesc să mă tund din nou.
Dar îmi dau seama că nu mai am ce tunde. Atunci, mă rad pe cap, îmi zic, hotărât să provoc o reciprocitate…Merg în ziua consultației următoare, ca impresia să fie proaspătă..
În dimineața respectivă, plec spre Frizerie.
Pe drum, mă gândesc:dar dacă frizerului i se năzărește că semăn cu amantul soției lui, și este vre-un apucat?
Nu, mai bine fără reciprocitate, și mă întorc.
Mi se pare absurd gândul, și revin, dar nu.. , altă spaimă. Dacă este cel cu care m-am ciondănit pentru unul din perciuni, lăsat prea lung? Și iar mă întorc. …Dar poate totuși…, nu este ăla…
Sau poate o fi frizerița care mi-a reproșat că mă uit prea lung la ea? Și tot așa, din teamă-n teamă, am uitat de Consultație.
Cu o zi întârziere, îi povestesc tărășenia, Doamnei Doctor. . M-a ascultat cu multă atenție.
Aparent încântată, mă felicită pentru sinceritate, și-mi spune conciliant:
– Într-adevăr, în caz de depresie, omul are manifestări afective, ciudate.
În sinea mea, îi dau dreptate, și nu mai exult de fericire.
Onu
