Că există suflet, sunt convins, cum și că el nu este energia atomică. Poate greșesc termenii, dar dovada, pe date reale, le voi expune în alt articol.
Aseară, mi s-a confirmat iar.
Sper să nu mă considerați vre-un habotnic…
Așadar, Pușa!… Este pisica mea. Nu îi dau drumu pe afară, din motive de prudență.
Nu este învățată cu sălbăticia lumii exterioare. Nu știe să se protejeze.
Aseară a făcut și ea o escapadă prin holul blocului.
N-a venit când am chemat-o, așa că s-a ales cu două palme, la fund .
Și nici n-am mai lăsat-o să se răsfețe lângă mine.
Bosumflată și demnă, a dispărut prin apartament. Seara târziu, trecându-mi supărarea, am vrut să o mângâi, să o alint. Negăsind-o, am înțeles că doarme, ascunsă pe undeva.
Continui să privesc la tv, când… o simt lângă mine .
Am rămas uimit. De unde și până unde a apărut la gândul meu de a o mângâia?
Comunică, într-adevăr sufletul?…
Onu
