În vis de clipe am zărit-o,
Frumoasă…, cum nu se poate spune
Cu ochiii de ceresc safir,
Și corpul mlădiat de zâne.
Iar împrejur, miraje, parcă vii,
De zâmbete senine de copii
În iureș de simțuri, ne-am rotit,
Spre sensul întâlnirii stabilit.
Cu mâini împreunate de copii
O clipă, nu ne-am scăpat
Din ochiii, flăcări vii.
Dar gânduri stranii, parcă vrăji ascunse,
Au început să ne ruineze prin voci nespuse.
Ba poate nici măcar trăite,
În suflete, prăpăstii să ne sape .
O clipă nepăzită, de gânduri furii
Și totul s–a pierdut,
În scrumul urii.
Onu
