Îngălbenite, lipsite de vigoarea pe care le-o conferă verdele clorofilian, frunzele cad liniștit, împăcate cu sine.
Spectacolul autumnal mă întristează.
Poate că unele frunze, ca și unii oameni, vor fi avut trăiri speciale neîmplinite.
La fel ca și jurnalistul sportiv, TOLONTAN. O BIATĂ FRUNZĂ, ÎN ARBORELE JURNALISMULUI, NEAVÂND NICI MĂCAR PREGĂTIREA MEDICALĂ CORESPUNZĂTOARE.
Urmărindu-i privirea parcă ușor bolnavă, încerc să-i înțeleg pornirea de ură împotriva sistemului medical.
Îl văd ca pe un impotent, dornic de o glorie masculină care-l depășește. Pentru că intenția lui jurnalistică este să producă neplăcere, satisfăcându-și incompetența profesională, profitând de nondiscernământul multora.
Oare cine s-o fi considerând, în cețurile minții lui nondiscerne?
Oare nu poate fi stăvilit acest personaj funest?
Doamna Doctor Monica POP a încercat să-i sugereze o minimă conduită morală profesională, dar, din încercările lui de a relua discuția de la capăt, nu cred că a priceput, sau a acceptat ceva.
M-am gândit atunci, la copii nenorociți de soarta cerebrală, care cu o perseverență diabolică, își reiau invariabil spusele .
Să fie vorba de așa ceva?
Onu