Rhea

Este o bloggeriță. Poate o puștoaică, poate o domnișoară răsfățată, poate o închipuire.Mi-e greu să o definesc, așa cum nu reușesc nici cu mine însumi. Poate nu o înțeleg, sau  mi se pare, însă, de câte ori îmi vizitează blogul, îmi crează o emoție aparte. Când nu trece, destul de rar, îi resimt lipsa, și-i doresc revenirea. Are un blog interesant, precum cerul înstelat, mereu altul. Și.., îmi place , diversitatea, cu surprizele ei nebănuite,  cu imensitatea ei imagistică, în ambianța ei vibratorie. Este ca atunci, când tremuri emoționat lângă cineva, și te simți jenat, că nu te poți ascunde. Momentul este sublim, deși destul de penibil, pentru că nu mai ești tu însuți, nu îți poți reveni.

Începe frigul, tremur, în apartamentul neîncălzit, dar mă liniștesc, privind galbenul avatarului său. Retrăiesc  aleile galbene ale copliăriei mele gălățene, pline cu lalele, crini și trandafiri galbeni,  din jurul casei părintești centenare.

Ce mi-a venit să scriu despre Rhea?

Poate nostalgia de galben de toamnă, poate lipsa galbenului copilăriei mele gălățene, poate adâncimi sufletești.., neprospectate încă…

Onu

2 comentarii

Filed under Pagini de jurnal., Proză scurtă

2 responses to “Rhea

  1. Iată încă un lucru care ne leagă! Pe Rhea o vizitez și eu cu drag, mereu, ca să-mi adaug noi emoții benefice sufletului.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s