Un Nume, pe care, nu îl pot și nu-l voi spune.
Un nume, cu sclipiri genune
Un nume rar mai întâlnit,
Fie și prin faptul că l-am iubit.
Apărută ca un meteorit,
Din zările nesfârșit albastre,
De suflet caldă, mi s-a lipit
Și în același virtual, nemărginit,
A dispărut, necăjită subit,
Precum neredescoperite astre.
Un nume, pe care nu îl pot, și nu-l voi spune
Un nume al unui suflet nestăvilit
Ce în pornirea sa sublimă de iubire,
Nu a ezitat, să mă fi fericit.
Onu
Foarte frumoase versuri, Onu!
O saptamana de toamna senina. 🙂
Sărut mâna, Rhea. Nostalgie virtuală. Asemenea, plină de liniștitorul galben 🙂
Un Nume ce stârnit
Frumoase gânduri,
Versuri și rânduri
Ce cu duioșie au pornit
Din sufletul unui om,
Acum, mai fericit.
O zi senină. În suflet, bineînțeles, că afară e vreme de stat în casă 🙂
Da, Nadina,
Un Nume, proteguit,
Pentru bucuria ce mi-a dăruit.
Un nume ales de Pronie,
Pentru o clipă, să fiu fericit.
Aceleași senine urări, din parte-mi 🙂
Bine că ai avut parte
De o ființă mai aparte,
Eu încă o mai aștept,
Tot cu dragostea în piept. 🙂
Bine că ai pieptul intact,
De despărțire neafectat
Căci adesea, neliniștea rămasă
E ca tristețea anxioasă 🙂
Onu