TOAMNA…

Rece și tristă de neputință,

Toamna se lasă purtată spre Neființă.

Asemeni unui suflet de deznădejde copleșit,

Plânge mărunt, icnit și neoprit.

Odată cu ea, multi ani ai vieții,

Se duc ireversibil, în nostalgia clipei,

În neatenție ratată

De intime  plăceri, nerefuzate,

Multe din ele sunt trist, rememorate.

Dar farmecul vieții,

De ce să nu o recunoaștem, fără ele,

Parcă nu își are sensul menirii

Cerut de sublima trăire a Iubirii.

Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s