Un semn discret, de mi-ar trimite,
Memento de ferice clipe
Pe caierul gândirii, să-l pot toarce.
Știind că vremea nu se mai întoarce
Un semn de zâmbet, pe hârtie
De aș primi în aste clipe de restriște,
Și bidiviul sur, din mine,
Ar prinde iar puteri să miște.
Pe plaiuri de copilărie înflorite,
În alergări zglobii, nemărginite
Atât de viu, gălăgioase,
De speriau părinții , în case.
Onu
Madi şi Onu Blog 