Ce să spun, parcă am citit în sine. Mulțumesc mult, Katherine! 🙂
Onu
Pentru a-mi păstra liniștea sufletească, m-am luptat mai mult cu mine decât cu cei care mi-au pus piedici.
Ușor, n-a fost să fie!
Uneori persistența suferinței simțeam că mă doboară și doar atât puteam să spun:
„Doamne, vreau să-mi dai putere să merg mai departe!”
Drumul poate fi destul de lung și-anevoios, dar cu ajutorul răbdării și iubirii toate se parcurg.
Am răbdat mai mult în taină, până când o punte între lumină și întuneric am zărit.
M-am prins de-această punte ca de un salvator, care, de fapt, erau umorul și aripile sufletului meu ce m-au îndreptat cu fața spre lumină.
Din această lumină mi-am recăpătat echilibrul sufletesc, iar piedicile nu mă mai tulbură,
pentru că nu mai stau în așteptarea schimbării celorlalți, ci doar în marea mea schimbare.
Katherine
Madi şi Onu Blog 