Arhive lunare: octombrie 2016

PIEDICI…

Ce să spun, parcă am citit în sine. Mulțumesc mult, Katherine! 🙂
Onu

Iisus a spus să ne iubim! Ne mai amintim noi, oare?

tumblr_nbodekqj6z1spy7ono1_400

Pentru a-mi păstra liniștea sufletească, m-am luptat mai mult cu mine decât cu cei care mi-au pus piedici.
Ușor, n-a fost să fie!
Uneori persistența suferinței simțeam că mă doboară și doar atât puteam să spun:
„Doamne, vreau să-mi dai putere să merg mai departe!”
Drumul poate fi destul de lung și-anevoios, dar cu ajutorul răbdării și iubirii toate se parcurg.
Am răbdat mai mult în taină, până când o punte între lumină și întuneric am zărit.
M-am prins de-această punte ca de un salvator, care, de fapt, erau umorul și aripile sufletului meu ce m-au îndreptat cu fața spre lumină.
Din această lumină mi-am recăpătat echilibrul sufletesc, iar piedicile nu mă mai tulbură,
pentru că nu mai stau în așteptarea schimbării celorlalți, ci doar în marea mea schimbare.

Katherine

Vezi articolul original

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

LA MISHU-N POST

Dacă vrei mizeria lumii copios a degusta,

Ascultă-l pe Mishu Gâdea, la emisiunea sa.

Omul nu e rău; pe bune…, îi place audiența.

Dar, la fel de pe bune, mă întreb:

-Din ce câștigă…, cât se transformă în clemență?

Să-mi fie firea, într-atât duplicitară,

Încât din ce câștigă omul,

Să dea pe lumea din afară?

Aceste gânduri, mă frământă,

Când..,  chip umil, cu gesturi  blânde,

Îmi repet ruga…, plin de căință:

-Mă iartă.., Doamne, de Necredință!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

NU MULT…

Eu nu scriu mult,

Doar mici istorii,

Trăiri intens avute, recent-cândva,

Emoții parcă de copii.

Val de tristețe mă apasă tainic

Privind cum Cerul, îl domină, nori plumburii.

Îl simt neputincios, ca și pe mine,

Când tu nu vii…

Știu, calea pe care mi-ai fost luată

E  fără de întors.

Cândva…, a fost permisă,

Doar lui Hristos.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Interzis Sufletului ?

Tăcut, îmi privesc medicul, cu nesaț.

Dar știu, că Eu și Ea, prin Lege, suntem condamnați

Să nu îngăduim, ca  sufletește, să fim  legați.

Și totuși, ce dulce poate fi păcatul,

Când O privești cu gândul pur

Știind că –n lumea Ei, și-a  ta,

E  interzis, pînă și simțul,

De străveziu azur.

De la Consultație, pleci mâhnit, și trist.

– De ce oare, nu i-am vorbit,

De ce adâncul sufletesc,

Sfios, l-am tăinuit?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

UN SEMN…

Un semn discret, de mi-ar trimite,

Memento de ferice clipe

Pe caierul gândirii,  să-l pot toarce.

Știind că vremea nu se mai întoarce

 

Un semn de zâmbet, pe hârtie

De  aș primi în aste clipe de restriște,

Și bidiviul sur, din mine,

Ar prinde iar puteri să miște.

 

Pe plaiuri de copilărie înflorite,

În alergări zglobii, nemărginite

Atât de viu,  gălăgioase,

De speriau părinții , în case.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Vecina

Cu gesturi aparent necontrolate,

Vecina mea atrage priviri needucate

E nefiresc, să caști gura a neputință,

Când  vezi  un om marcat de suferință

 

Vecina mea a fost cândva frumoasă

Dar, din păcate,de carte,  nu s- a  lăsat atrasă

La  care, vai, părinții ei  au insistat ,

Până  în  mintea fetei, ceva s-a  perturbat.

 

Zadarnice, târzii, regrete

Căci fata lor, indiferentă-și face,

Aceleași  ritualuri de gest, necontrolate.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

MÂNDRIE DE EVREICĂ

Aseară, am comutat de pe A3, pe TVR1, unde am ascultat un excelent grup vocal, în limba idiș veche. Moment în care mi-am amintit de fericite momente moscovite. Eram în timpul aspiranturii, când, viața mea se desfășura între  experiențe, în Ucraina,  și biblioteca LENIN, din Moscova.Depre acest lăcaș imens, de studiu, nu pot pronunța superlativele necesare. Sunt efectiv depășit de grandoarea Instituției. Cert este că mă aflam într-un loc, unde condițiile pentru  aspirația către instruire , atingeau pentru mine, apogeul.Civilizația și  Reciprocitatea,erau mână în mână.  În pauze, mă plimbam, conversam liniștit cu cititorii, ascultam muzică la căști, sau admiram minunile plastice expuse pe holurile imense. Într-o zi, am schimbat căștile de audiție muzicală, cu o cititoare. Mignonă, cu ochi mari, căprui și adânci, iar mâinile, mici, albe și delicate, parcă erau exponate arhitecturale.  Ne-am zâmbit, mulțumit, și comunicarea  a fost asigurată. Am aflat apoi, că este studentă la medicină, și evreică. Înainte de plecarea din bibliotecă,am cinat în bufetul acesteia, și ne-am întâlnit la mine în Cămin. Au urmat clipe de basm. Acum, povestindu-le, mă întreb dacă imaginația nu se înflăcărează prea mult. În Ajun de An nou, m-a invitat la ea la cămin, să întâmpinăm împreună, Noul nostru An. Am promis.., dar în seara respectivă, după câteva păhărele de vodcă, și în iureșului unduirilor valsului rusesc, am uitat promisiunea făcută..  A doua zi, sunt trezit de bătăi discrete,în ușa camerei  de cămin. Somnoros, deschid, și rămân  perplex. În cadrul ușii, cu un aer ușor trist, Evreica. Ne-am așezat pe marginea patului, și cu o îngrijorare abătută, m-a întrebat cum mă simt. Am mai schimbat cîteva cuvinte,apoi, cu un aer demn, s-a  ridicat, și mi- a urat toate cele bune.

Am sperat că vom fi prieteni, o viață. Dar se pare că intuiția,mi-a jucat o festă.

A ieșit  la fel de demnă,  cum intrase.

Rămas singur, nu am știut, dacă să regret, sau să-mi fie rușine.

Am izbucnit, pur și simplu, în plâns.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.