ASTĂZI…

Azi, nu am idei, numai tristețe.

Și,intens- neputincios, constat,

Că prin nimic, nu ne deosebim.

Trăim, și-mpărtășim stări prea multiple,

Ce-n bule de iluzii, ni se sparg.

O consolare, plină de moral, îmi oferă Pușa.

E poate tot îndemnul  Atotputernicului, ce controlul a scăpat, și-și zice:

-Lasă-i Doamne, să se descurce, visând,

Că Tu, preadarnic,  doar din Paradis, i-ai aruncat.

–Lasă-i să -și înșele închipuirea,

Că  neiubind.., ei pătimesc.

Trimite-le iluzia că în lume,

Ar  fi mai bine, dacă

Iubirea,  pe bune, ar exista.

Nu-i dezamăgi, prin Clericul tău devotat,

Că telefonatul , cu orice preț, e un păcat.

În fond, și telefonul,  e tot lucrarea ta

Când, prin suflarea Universală,

Pe om, l-ai hăruit,

Cu al descoperirilor păcat.

Mai lasă de  la  tine, și Tu, Doamne,

Că răul, nesfârșit, din oameni,

Tot prin suflarea ta Divină, e  insuflat!

Așa că astăzi, fără suprema-ți  Operă Creștină,

Nu pot, știi , să mă bucur, cum soarele străluce ,

De parcă aș fi cu mine, împăcat.

 Onu

Lasă un comentariu

Filed under Pagini de jurnal Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s