Foarte interesant, o puștoaică, al cărei nume, din discreția care mă caracterizează, nu-l voi pronunța, și-a lăsat aura, pe blogul meu.
O aură puternică, plină de personalitatea specifică oltencelor, un curcubeu strălucitor, care mi-a însorit ziua mohorâtă de iarnă, nehotărâtă să-și facă apariția. Curcubeul care a însoțit vizita acestei oltencuțe, mi-a înseninat camera cernită.
Sunt , omenește, derutat!
Să-i mulțumesc?
Să o îmbrățișez virtual?
Să-i rămân recunoscător?
În tulburarea sufletească, nu pot să-i răspund decât prin aceste rânduri de gratitudine.
Onu
Madi şi Onu Blog 
Frumos spus! Îmi pare cunoscută tipa, eu îți sugerez să o cauți, if you dare😂
Ok, cu scuzele de rigoare, nu observasem că s-a trimis mesajul ăsta.
Concluzia!Abține-te să rănești cu vorbe pripite!
Pe cine ranesc?
Dacă singură, nu realizezi, când întreci măsura, păcat de frumusețea ta. Poate mi s-a părut! 🙂
Prea dramatic, scuza-mi interventia!
Virtual, iar asta, include și spiritual, am dorit să fie reciprocitate, dar observ că există o nepotrivire! 🙂
Ge ni al! Îmi pare cunoscută, însă, tipa! Cine ştie, poate-ți faci mai mult curaj şi o cauți.
Curaj? E tocmai ce-mi lipsește, Când emoția, înfiorat, mă copleșește! 🙂
Singurul care se împotriveşte este timpul! Deci?
Emoției bucuriei, nimic nu i se poate împotrivi!Privești cu nesaț, și ce poate fi mai minunat, decât trăirea frumuseții?
Asta asa este, dar am tot timpul sa evoluez, sper! Anturajul si vremurile acestea m-au facut sa traiesc asa.
Nu-ți face griji, am fost poate, puțin cam aspru,dar mă bucură felul cum ai reacționat. Bunul simț al educației tale, și-a spus cuvântul. Cred că vei fi o prietenă adorabilă!