PA!

Sunt momente în viață, când trebuie să fii pregătit să primești bucuria.

Ieri.

Vin de la cumpărături.

Intru în bloc.

O Doamnă cu un copilaș de mânuță, așteaptă la lift.

Copilul, de câțiva anișori, îmi studiază atent sacoșele pline.

Poate își închipuia că în ele se află și o ciocolată.

Mi-a părut rău că nu aveam una, să i-o dărui, spre bucuria lui.

Surprins de privirea lui cercetătoare, cad pe gânduri, și nu observ când au urcat în lift.

– Pa, îmi face el semn cu mânuța liberă.

– Pa, pa, îi spun eu zâmbind, în timp ce mămica lui, îl trage după ea, de cealaltă mânuță.

Nu-mi pot decât închipui, ce gândeau ochișorii scrutători ai acelui copilaș pur.

De acum încolo, voi cumpăra câte o ciocolată,  și pentru asemenea priviri pure.

Ar fi cea mai mare bucurie,  pentru bucurie.

Onu

 

 

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

2 răspunsuri la „PA!

  1. Mi se pare, sau rezonăm ? Este atât de plăcut!… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s