Arhiva zilnică: 15 decembrie 2016

Într-o țară africană…

Aseară, la Mircea Badea, am râs copios. În hohote, cu lacrimi. Pușa, pisica mea, nu înțelege, și     mă privește nedumerită, mieunând întrebător. Nu-i pot explica, pentru că, ea n-a vizitat Africa. Iar scena hazlie, se petrecuse tocmai acolo, printre negri. O scenă, după gustul meu, savuroasă.  Sau, poate mi-a plăcut doar mie? Scena. O sală de conferințe, plină cu negri autentici. Lucioși de negri, și părul scurt cârlionțat, specific. Unul dintre ei,mai conștiincios, aplecat asupra caietului, își ia notițe. În spatele său, doi conaționali, puși pe glume, îi dau fiecare, succesiv, câte o palmă peste ceafă. Omul, de bun simț, își continuă notițele, aplecat pe pupitru. Glumeții, ca toți cei cărora li s-a trecut cu vederea, iar: poc, poc, câte una peste ceafă. Prea de tot. Victima, subiectul glumei proaste, se ridică, își pune notițele tacticos, în buzunar, se întorce calm spre cei doi, și ..trosc, fiecăruia dintre glumeți, câte o palmă africană, de ăștia  cad cu scaun cu tot, unul peste altul.

Un tip solid, alb, cam de statura Președintelui Iohannis, încearcă să intervină… TROSC și ăluia una, de se sprijină pe peretele sălii.

După care, grăbit, omul nostru s-a  îndreptat spre ieșire.  Scena mi-a părut fantastică. Imaginația mea lucra  în conformitate cu faptele la care asistasem. Distribuia și roluri. Astfel, cel șicanat era PSD-ul, șicanatorii erau PNL-ul și USR-ul, iar namila lipită de perete, era Președintele Iohannis. Pușa, se uită uimită la mine, și nu pricepe, de ce râd în hohote. Discret, înceacă un miau palid, dar renunță.  Continuă să mă privească,îmi urmărește lacrimile curgând pe obraji, și pleacă.

Înt-un târziu,după ce m-am liniștit, am constat, că o parte din pernă  era udă de lacrimi. Haz, nu glumă. Și, poate dacă nu-i cunoșteam pe africani, la ei acasă, nu gustam atât de savuros, momentul.

Sunt zdraveni, viguroși, și plini de energie.

Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.