Cutremur?..
Memento pentru Iohannnis,
Că mai este lume încă,
O lume ce poate exploda,
La sfidarea lui nătângă.
Natura.., că-i politică, popor.
Are un curs, șerpuitor.
Când vine și te lovește,
Zadarnic mai spui:- Doamne ferește.
Sau , mai dulce,
– Doamne feri,
Ca-n Ardeal, printre mineri.
Ea știe una și bună.
Nu-i de glumă, să te pui,
Cu forța Pământului.
Așa că, Iohannis baci,
Îndreaptă-ți zâmbetul suspus,
Și gândește măc-un pic
La vrerea poporului.
Că vezi, tu?
Și din levitație,
Revii sigur, tot la sol,
Dar nu e sigur în ce loc : în cap, cot
Sau, mai cine știe șutul cui.
Eu, de-aș fi Domnia ta,
Prudențial, măcar, mi-aș spune:
Achtung, Klauss, nu te ambala!
Onu