Iarna copilăriei

Afară, ninge liniștit,

În sobă, arde focul

Iar noi, pe lângă mama stând,

De mult uitarăm jocul…

Ninsoarea parcă de basm, mi-a amintit viu, de Iernile copilăriei. Poate, și pentru că, din copilărie, viața capătă contururile care ne vor defini existența.

Am trăit intens, iarna dobrogeană, iarna basarabeană, iarna târgovișteană, iarna gălățeană, iarna alba-iuliană, iarna ieșeană, iarna moscovită și iarna bucureșteană.

Le spun ale copilăriei, după modelul Wanda, pentru că așa le alint eu.

Pentru că, de câte ori ninge, ca în copilărie, ies din casă, deschid gura, și aștept să-mi cadă fulgii pe limbă. Senzația este miraculoasă. Simți că iei legătura cu Divinitatea, trăiești renașterea  bucuriei miracolului vieții.

Paradoxal, deși retrăiesc aievea, prin harul fulgilor de nea, fiorii copilăriei, sufletul mi-e cernit. Sufletul, pare-se, are nevoile sale imperioase, și una din ele este  emoția farmecului  ninsorii.

Acum, când scriu, ninge, aș spune, torențial.  Prin perdeaua ninsorii, mașinile, apar și dispar,  ca niște năluci, într-o secvență cinematografică, fantasmagorică.

La telefon, o vecină,  printre urări de An bun, îmi spune că soțul, bolnav de cancer la prostată, în fază terminală,se zbate în dureri atroce.

L-aș vizita, dar mă tem să nu îl întristez, considerând-o de rămas bun.

Tristă ninsoare

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagini de jurnal. Proza scurta.

2 răspunsuri la „Iarna copilăriei

  1. Adevărat şi frumos spui!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s