Cu părul roșu

Azi, inspirația e în trăiri.

Care, neîntrupându-se aievea.

În traume, precum puterea gândului,

Mă afundă, fără vrerea-mi.

Nostim, este că îmi știu meteahna,

Ispitei de a ceda.

Dar inima sau gândul sau poate chiar Mefistofel,

Mă poartă înspre ea,cu tot avântul.

Cu părul roșu, și ochii ca argintul viu,

Mă poartă spre meleaguri,

Cândva, ardent visate

Încerc să uit, de mine, să nu mai știu,

În năzuința liniștii de libertate.

Numai când sufletul  îi  este  confruntat

Omul    își constată limitarea.

Și reușește înțelege,

C ă e-n zadar,

Numai visarea.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s