Din neant,

Din neant , când nici visezi,

Apare adesea, câte-o fantomă

Despre care, ce să crezi,

Este glumă, sau hazard,

A vieții, în jocul său,

Despre emoții uman- extreme?

Așa se face, că într-o zi,

Nu prea departe de Sărbători,

Parcă voind, a-mi da fiori,

Prietenia, mi-a fost cerută,

De o persoană  necunoscută.

Cum se-ntâmplă adeseori,

Orgoliul  surprins a reacționat,

Și a strigat, necugetat:

Doamne, ce rază de lumină, i-ai dăruit,

Știind,  că simt ardent nevoia,

Neliniștea tristeții să-mi fi ostoit?

Dar, ca mereu, neprevăzutul,

Sub forma unei vizite, apare.

Mirajul, brusc,  se întrerupe.

Și totul, în neant, dispare.

Adeseori,  asemenea fulgului de nea,

Într-o clipită, ceva,  apare.

Și mitul speranței închipuirii

La fel,  neașteptat ,  dispare,

Precum  lumina plină de fantasme,

A Aurorei  boreale.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s