Nălucire

Adeseori, un chip te înviorează.

Privindu-l, nu știi,de mintea ,

Vede aievea sau visează

Prin ea, fantasmele copilăriei,

Voit sau nu, te vizitează.

Privești, să vezi cum mișcă

Ochii sau pleoapele, în confirmare.

Dar nu, ea nemișcat rămâne,

Statuie vie, a nălucirii

Ce dureros, dispare.

Onu

(Privind-o pe Otilia Drumea)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s