CEAȚĂ ASTĂZI

COMUNICAREA VIRTUALĂ ESTE DEFICITARĂ. Nu știu dacă de vină sunt eu sau ceața de afară, prin care zăresc trecătorii ca pe niște stafii din basmele anglo-saxone.

Dar mai ales, mi-e trist, că o persoană care mi-a solicitat prietenia virtuală, se poartă efectiv virtual cu mine.

Nu –mi răspunde decât monosilabic, între lungi tăceri.

Iar pe mine,  recunosc,  faptul mă zădărăște.

Ce plăcere ciudată, să necăjești pe cineva, pe care tu însuți, l-ai provocat.

S-o numi o anomalie psiho-comportamentală?

O fi vreun truc avocățesc?

Mai bine, mă făceam și eu avocat, să înțeleg despre ce poate fi vorba. Încerc să deslușesc formele umbrelor prin ceață.

Sper să nu fie stafii,  Doamne feri,  cum pios, rostea Premierul Cioloș.

Mi-a plăcut tipul acesta, ușor anost.

Natura binevoitoare l-a îmbrăcat cu un aer de Doamne iartă-l, că prea este neajutorat în funcția pe care o are. și eu cred în benevolența Naturii, pentru astfel de cazuri.

Că prea sunt dese.

Sau poate, Natura, ne încearcă buna credință în noi înșine?

Că dacă am avea-o, ne-am preocupa și de acei, care nu vor un trai mediu de viață, mai ridicat.

Deși, când văd dimineața gunoierul, rămân surprins de câte resturi alimentare, sunt umplute tomberoanele.

Oare să fi fost cumpărate pe bani mai puțini?

Sau probabil conștiința mărunțișului din buzunare  ne deranjează, și preferăm să-l risipim pe lăcomie alimentară.

În timp ce scriu, Pușa se alintă de picioarele mele și toarce.

Șireată felina, se pune bine cu mine, știindu-mă sensibil la grațiile primite.

Opaaaa,  cineva îmi bate în ușă, și mă întreabă dacă  liftul este defect.

-Nu știu, apasă pe buton.

– Păi am apăsat, dar nu vine.

– Posibil, atunci încearcă și la cealaltă scară, poate vine.

-Te-am întrebat, ce te superi?

-Ți-am răspuns, dar n-ai priceput, probabil.

Nu mă pot supăra pentru asta!

A plecat,  bombănind ceva de genul:

-Ce necivilizați, Doamne, în blocul ăsta.

Mi-a stat pe limbă, să reacționez, dar m-am gândit la tomberoanele pline de resturi alimentare. Revin la scris, cu senzația amăruie, că poate de aceea sunt tomberoanele pline de resturi alimentare. Se risipește dintr-o mentalitate calică, de lăcomie. Ce bine, că voi deveni vegan.

Oricum, prea multe vegetale nu pot ingurgita.

Doar n-oi  fi elefant sau rinocer?

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de jurnal. Proza scurta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s