Cică, neatenți ca și omul, unii atomi, își pierd un electron de pe orbită, și asta îi dezechilibrează.
Atunci, ei devin așa zișii radicali liberi.
Probabil, ca pe omul cu buzunarul gol , acești atomi, în suferință, fură , de la alt atom, dezechilibrându-l la rându-le, pe acela.
Este ca și cum s-ar fura dintr-un buget, și atunci, balanța nu se închide și apare Fiscul.
Ei bine, treaba, nu este că apare fiscul, ci că electronul furat, la rândul lui, fură pe altul.
Și tot așa, are loc o reacție în lanț, din care se produce o suferință atomică.
Asta, cică s-ar numi oxidare.
Când fenomenul acesta, se produce în creierul nostru, cică înceepem să ne tâmpim.
Nici asta n-ar fi grav, că, de ce să nu recunoaștem, tot mai suntem tâmpiței din fire.
Greul, se produce , când, de atâta hoție, creierul nostru nu mai știe ce estecu el, și intră într-o necomunicare, ca un fel de autism , hoția se generalizează , iar tu, te întrebi ca tâmpitul, ce se întâmplă.
Americanii, probabil mai pățiți, au desoperit un mijloc de autoapărare, pe care l-au numit antioxidant.
Un detașament intern de luptă, cu hoții de electroni, alcătuit din anumite alimente , cum ar fi de pildă, Spanacul Probabil, de atunci, povestea cu Popeye.
Cică, mușchii lui, simbolizau creierul puternic, neafectat de radicalii liberi
.Citind această poveste, mi-am zis, că dacă tot luăm noi lumină, de la americani, să mă și apuc de mâncat spanac.
Ceea ce și fac de câteva zile și…, culmea, neliniștea mea existențială, s-a mai ostoit.
Dați naibiii, și Americanii ăștia!
Onu
Madi şi Onu Blog 