Mujicii moderni

Ieri, mi-au fost puse la îndoială, convingerile despre mine însumi.

Adică, eram convins de integritatea atitudinii mele . Nu mă las influențat decât de propriile convingeri.

Pentru nimic, nu m-ar scoate cineva în stradă, să strig ceva la comandă.

Poate doar sub spectrul groazei de a nu-mi  înfăptui  interesul.

Știu că nu e bine în concepția Interesul poartă fesul.

Dar în contextul unor strigăte bezmetice, care ar fi  rațiunea mea  umană de a fi?

Redevenirea  în patruped?

Accept manifestarea democratică, sub forma exprimării individuale raționale, spontan organizate,  și nu sub forma gloatei programate.

De altfel, observ cu strângere de inimă, că ne-am democratizat într-atât, că ajunge un șfichiuit de harapnic, să facem un miting de toată impresia.

Încă o dovadă, că eu, românul, prind foarte repede.

Poate mai repede, ca Mujicii lui Lenin.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s