Interpelare în Congresul SUA

 

Când aud de SUA, mi se face părul măciucă de admirație. Și, atunci, îl înțeleg pe bietul Radu Tudor. Se comportă asemenea unui prea credincios, când vine vorba de numele Domnului Isus.

Ochii îi devin sticloși, venele gâtului  i se încordează, și gura i se întredeschide amenințător, ca unui șarpe. Doar că nu sâsâie.

Ba da, își întrerupe repetitiv interlocutorul, cu …:

– /Vrei să spui că nu există Dumnezeu?/

Îl înțelegi, și îl lași în apele lui, ca să eviți un conflict.Numai că aseară, la Radu Tudor, nu despre Dumnezeu era vorba, ci despre Congresul American, unde sunt interpelați  înșiși marii comandanți ai apărării americane.

Vă imaginați, ce chestie?!

Evident, nu poate fi minimalizată autoritatea Congresului SUA.

Ar fi…vai mie.., nici nu îndrăznesc să respir o asemenea părere.M-a uimit însă, că interpelării i s –a răspuns cu un refuz categoric, ceea ce mă face să cred că și în fetișizata Americă, a lui Radu Tudor, lucrurile nu sunt deloc, de capul lor, că pentru a se răspunde interpelării, urmează o secvență de consultări la nivelurile cuvenite, și că pălăvrăgeala mentalitară, gen mâncat semințe pe marginea șanțului, nu-și are locul în existența  profesională respectivă.

Rămâne pentru mine, de neînțeles, de ce depinde civilizația seriozității  în comportarea mai marilor americani.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de jurnal. Pamflet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s